Viaţa sa a devenit un iad, iar Dumnezeu nu a intervenit!

…Noi Îl numim pe Dumnezeu „Stâncă”, „Adăpost”, „Scut”,dar în perioade de tensiune, necaz, suferinţă şi încercări nu ne mai amintim de aceste lucruri şi facem din El ţinta atacurilor noastre.
Cel care se luptă cu Dumnezeu are câteva caracteristici:

Îl acuză pe Dumnezeu, este nemulţumit, protestează şi are pretenţii de la Dumnezeu.Nu trebuie să răsfoim prea mult paginile Bibliei pentru a susţine cele afirmate.
Ieremia,
profetul lacrimilor,
avea o problemă cu caracterul lui Dumnezeu.
„Am ajuns de râsul poporului meu, şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei. M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă. Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea. Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.”„Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!” Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.“
(Plângerile lui Ieremia 3:14-20)

Cei mai mulţi citesc versetele imediat următoare acestora:
„Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!“
(Plângerile lui Ieremia 3:21-23), însă mesajul lui Ieremia cuprinde şi cuvintele de protest, pe care el le îndreaptă către Dumnezeu când simte greutatea slujirii.

Ieremia deplânge stigmatizarea socială în care se afa în calitate de slujitor al lui Dumnezeu. Face voia lui Dumnezeu, dar nu este răsplătit, ci batjocorit de poporul care se laudă cu Legea lui Dumnezeu, se închină în Templul sfânt şi se bazează pe Legământul levitic.

Viaţa sa a devenit un iad, iar Dumnezeu nu a intervenit!

Cu cine mă lupt?
se întâmplă şi astăzi; uneori, viaţa slujitorului lui Dumnezeu devine un iad, dar, asemenea lui Ieremia, sensibilitatea slujitorului autentic se amplifică şi dependenţa de Dumnezeu devine mai puternică.

În acelaşi timp, slujitorul va fi  pasionat de salvarea sufletelor din iadul veşnic. Noi spunem că „viaţa a devenit un iad”, sau „Viaţa a devenit un calvar”.

Este bine, pentru că numai înţelegând „iadul” şi „calvarul” vom dori Raiul şi mântuirea. Dumnezeu ne ţine uneori în iadul vieţii, pentru a ne face să înţelegem iadul veşnic şi pentru a ne dori Raiul.

Din cartea „Indrazneste sa visezi” de
Valentin Dedu

PS.

Stii bine caci Domnul Dumnezeu este cu tine in orice clipa a vietii tale si El nu te pareste cum cel rau vrea sa te faca sa crezi…

Cautand sa umbli in ascultare de Tatal ceresc descoperi noi puteri, noi orizonturi ti se deschid si poverile nu le mai duci tu si realizezi caci cineva iti poarta de grija pas cu pas…

„ Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.”

   1 Petru 5:7

Nu este minunat sa constati caci prin rugaciune ai dat toate poverile Celui care te iubeste si se ingrijeste de tine si acum ce liber si bine te simti ?!

  Ai mii si mii de motive de bucurie, bucurie in care trebuie sa ramai indiferent de cerul vietii tale, fie ca e soare, fie ca sunt nori Domnul Dumnezeu e acelas neschimbat…
” iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”

Matei 28:20

 BUCURATI-VA CA NUMELE VOASTRE SUNT SCRISE IN CERURI!Lc.10:20

Cuvinte de aur pentru suflete de aur-carte