Dragii mei cum sunteti ? Ati reusit sa savurati cartea Viata condusa de scopuri ? Nu stiu voi cum sunteti dar eu cand dau de ceva ce imi place si mai ales de o carte buna nu o las din mana pana nu o mananc bucatica cu bucatica 🙂
Sa nu va inchiputi ca am mai mult timp ca voi, poate chiar mai putin dar sorb fiecare clipa la maxim, nu risipesc nici un gram de timp. Cand merg cu autobuzul citesc.Am o carte mereu in poseta care ramane acolo pana o termin.Mai am cateva carti pe la bucatarie, dar nu carti de bucate 🙂 Apoi mai am o carte sau mai multe la computer si una in plan de citire 🙂
Cand fac curat prin casa ma rog sau ascult muzica….
Despre mine ar fi multe de zis dar nu e acum momentul…
Am cunoscut-o pe Camelia Ionescu care s-a bucurat mult de mine , eu fiind prima crestina pe care a intalnit-o pe net si ne-am imprietenit, parca ne cunoasteam de-o viata.Ea a dorit sa imi trimita marturia ei ca sa fie citita si de altii.
I-am inteles dorinta si desi aveam multe lucruri pregatite pentru voi am renuntat la ele ca sa ii acord Cameliei intaietate dar am nadejdea caci in curand voi revenii cu surprizele pregatite 😉
Cititi va rog marturia ei si purtati-o pe brate de rugaciune caci lupta ei nu s-a sfarsit inca:
Ma numesc Camelia Ionescu. Sunt din Iasi si vreau sa impartasesc cu voi experienta mea cu Dumnezeu.
Domnul a inceput sa lucreze la inima mea in urma cu 18 ani,pe atunci aveam 27 ani, o familie normala, eu sotul si un baiat.Cand o cumnata a venit la mine cu un misionar, prin el Domnul mi a spus ca in cateva zile voi parasi acel oras iar unde voi merge voi intalni doar spini.
M-a sfatuit sa fac multe rugaciuni, ca Domnul ma iubeste si va fi mereu cu mine.
Dar eu nu stiam cine e acest Domn, nu stiam de biblie ,decat ca ii o carte pe care o ti intr un sertar.
Parintii mei erau plecati impreuna cu bunicii din aceasta lume.
TotuL, din acea zi s a schimbat, eram mereu nemultumita, nelinistita, din viata de oras, am ajuns la casa cu chirpici,
construita de mine si sotul meu, cu lacrimi, fara lumina, fara servici amandoi, fara un mijloc de trai.
Dar intr-o seara mi-am adus aminte de misionar.
Am inceput a ma ruga, a plange, a implora sa fim ajutati de situatia in care ne gaseam, sa se indure Dumnezeu de noi, sa putem avea ceea ce ne trebuie.
Nu a trecut decat 3 luni de cand ne mutasem, sotul a gasit un servici temporar, dar era ceva decat deloc, si mai minunat Domnul ne-a binecuvantat cu un al doilea copil,il dorisem, dar…intre el si fiul cel mare sunt 10 ani,,am avut ani grei,mergeam cu ziua prin sat ,luam pamint in parte cate 3 h,am cultivat tutun,apoi am ajuns sa avem de toate in gospodarie,si animale,pasari ,dar voiam mai mult.ASA mi am gasit si eu de lucru in sat la un magazin.Acolo mi a adus Domnul in cale o pocaita din sat,care incet mi a vorbit un pic despre adevarul vietii vesnice,apoi cand a vazut ca o ascult mi a vorbit cu inflacarare despre mantuire.PE moment mi a placut,dar cum sa rup eu cu viata care o aveam?cum sa cred ca Dumnezeu e linga mine,ei povesti imi spuneam,imi era mai usor o cafea o tigara un pahar cu vin,sa cinstesc,sa ma bucur de viata asa cum face toata lumea.Cum sa ascult de povete,cum sa ascult,da eu m am rugat,da mi a dat ca merit,Doamne cat de retacita eram si nerecunoscatoare,dar noaptea ma judecam,incepusem sa am vise ,oameni implorind iertare,simteam ca totul se prabuseste in jurul meu,am vrut o schimbare in viata mea,simteam pacatul din mine,dar ma gandeam la oamenii din jur,la vorbele satului ,la traditie,iar ratacirea mea a durat inca doi ani.Am plecat in italia la un castig mai mare,am gasit un lucru la o biserica in bucatarie,era frumos,dar eram fara copii si sot,departarea pe sotul meu l a inrait,tot ce am facut pina atunci,sau spulberat,gradina era o ruina,staulul animalelor gol,copii mei sufereau,iar sotul meu incepuse o viata destrabalata,dar cum eu nu vedeam ce greseli am inaintea Domnului,adsa si el nu si recunostea greselile.Am venit acasa intr un concediu,si mi am dorit sa merg la „pocaitii”din sat,am mers la rugaciune,acolo am vazut atata simplitate si multa dragoste,si cand ne am asezat pe genunchi,am plins si m am rugat sa primesc o boala care sa ma lase de toate viciile pamintesti si sa fiu si eu ca acei oameni,atunci a fost o seara de rugaciune in care Domnul m a cercetat,poate a fost prima data cand am simtit ca vorbesc cu Domnul si el e alaturi,,,.oameni buni m am reintors in italia pustiita si abatuta,iar dupa cateva luni,a trebuit sa merg la spital,imi era rau,eram mereu obosita,nu reuseam sa mi misc bine picioarele.Fratilor dupa analize ecografii,am facut operatie urgenta,CANCER TIROIDA GRAD 4,socul imi distrusese bruma de credinta care isi facuse loc in inima mea,departe de casa departe de copii,pt care plingeam,aveam 38 ani,.Intr o tara straina am gasit iubire de la oameni necunoscuti,iar DOMNUL mereu a fost cu mine,am facut doar o sedinta de radioterapie,si am fost declarata vindecata,imi fusese luat cancerul,iar eu am hotarit sa merg acasa ,sa fiu mama celui mic ,care avea 9 ani,cel mare saracul,venise la mine dupa bacalaureat si a ramas la lucru in italia.Intoarcerea acasa mi a adus necazuri mari,aveam cativa banisori strinsi,dar sotul meu,din casa curata pe care o lasasem,a distrus tot ,nu aveam macar o fata de perna,sau o patura,lucrurile din casa le scosese in ploaie,erau putrede,dar am avut forta sa aranjej in asa fel incat sa avem din nou cele necesare,Daca eram vindecata de cancer,sufleteste eram daramata,toti apropiatii m au parasit,iar dupa ce au vazut ca merg la raveaugaciune,eram si mai ponegrita din toate partile.Dorinta de afi iubita era mare in inima mea,si am gresit mult inaintea Domnului,am mers si am facut legamint cu Domnul,dar inima mea se indoia,eu voiam sa traiesc ca cei din jurul meu ziua ,iar noapteasa pling si sa l rog sa fiu iertata.Nuse poate,cu doi stapini,si la o luna de la legamint pe 31 ianuarie,noaptea am inceput sa am dureri infricosatoare,simteam cum imi trosnesc oasele bazinului,ameteam ,aveam frisoane,asudam,un noian de dureri,care m au purtat cu ambulanta la spital,unde dupa cateva ore eram cu METASTAZA ,in ultimul stadiu,nici nu m au mai internat, Am fost lasata intr o camera rece,fara incalzire,alaturi de mine era un om al strazii cu picioarele degerate,muribund,fara apa,fara o patura,ca un caine,,,iar o asistenta a inceput sa mi faca injectii dintr o seringa mica.a inceput pt mine agonia,dragii mei si multe lacrimi.Incepusem sa am momente de luciditate ,asa am chemat sotul,l am rugat sa vina cu baiatul,l am rugat sa nu ma lase singura,imi era frica,incepusem hemoragie mare,luciditate aveam cateva minute in care vorbeam la telefon cu baiatul cel mare si sora mea,plingeam impreuna,S a constatat ca nu au ce sa mi faca,si a doua zi a venit la mine la spovedit ,preotul din sat,eu fiind inca ortodoxa,a lacrimat linga mine si m a incurajat,sa nu mi fie teama,linga mine sufleteste era un vecin ,care tinea la mine ca la o sora[a murit saracul la trei saptamini stop cardiac],sotia lui,copii mei ,sora si fetita ei,DUMNEZEU,si :pocaitii „mei..DOMNUL ISUS e viu,pocaitii mei au stat pina la miezul noptii,linga mine cu biblia in mina cu lacrimile siroaie,cand DOMNUL a vorbit pocaitei mele „sora Tatiana”,,,,:CAMELIA,DOMNUL A ZIS SA RAFUZI ACESTE INJECTII,EL ITI VA DA UN MEDICAMENT MAI BUN,tu crede el te va vindeca,maine te vei trezi pe picioarele tale si vei fi un vas de lucru inaintea DOMNULUI…IMEDIAT a si venit o asistenta cu seringa,dar am refuzat,stiu doar ca cineva ma mangaia pe fata si mi soptea,sa cred,sora TATIANA si frateleCEZAR.AM FOST TREZITA DIMINEATA ,VINDECATA,VINDECATA,MI AU FACUT FEL SI FEL DE COMPUTER ,ERAM VINDECATA,DR DIN ONCOLOGIA A PLINS,TREMURA DE EMOTII,dr cu care am ramas prieteni.DUMNEZEU mi a dat inca o sansa,sa fiu mantuita.DAR lupta e mare,iar cel rau nu vrea sa te scape,asa am patit si eu,Umblam cand inflacarata in credinta cand coboram la cele parsive,in inima mea se strecura raul ,pina intr o zi,cand la o ecografie mi au depistat 17 noduli in sani.ABIA atunci am spus cu glas tare catre cerDOAMNE DACA TU MA VINDECI,EU MA POCAIESC. L am pus la incercare eu,pacatoasa,iar Domnul si a facut mila mi a scos in cale o planta printr un medic naturist,iar la trei luni aveam doar 3 noduli pe care ii am si azi dupa 2 ani,LA O saptamina,in biserica noastra se faceau botezuri,am plins si mi am indreptat pasii,iar DOMNUL m a primit.,l am primit ca DOMN SI STAPIN AL MEU.oameni incercarile nu s au sfarsit,dar acum pot multumi Domnului ,de la botezul in apa Domnul m a vindecat de un ficat cirotic,a lasat linistea in casa mea,sotul meu a devenit omul cel bun ,pe care eu il cunosteam,ia dat Domnul servici,aproape de casa,pot vorbi cu copii mei de dragostea Domnului,recunosc oricui si marturisesc bunatatea DOMNULUI MEU.CEL rau a mai intrat in casa mea,ia luat viata sorei mele,chiar in gradina mea,a spinzurat o de copac,asa DOMNUL mi a dat in dar inca doi copii,acum am trei baieti ,o fata,un sot,si multi frati in Domnul,SUNT 5ANI,de cand sunt vindecata,incercari sunt multe,dar am pacea care mi a lipsit mereu,iar cu aceasta marturie imi doresc sa cunosc si alti frati,DOMNUL,SA VA DEA MULTA PACE,SI SA REVERSE BINECUVANTARE FIECARUI SUFLET CARE IL CAUTA,IMI DORESC SA INVAT CAT MAI MULTE DESPRE IUBIREA PT DOMNUL MEU SI APROAPELE MEU,AMIN
Multumim mult Camelia.
Va rog sa ii scuzati greselile de ortografie si sa priviti spre inima ei indurerata si in acelas timp vindecata si plina de speranta.
